O poveste cu banane

Fac parte din ultimele generații de români care s-au născut pe vremea comunismului. La Revoluție aveam un an și nouă luni, deci amintiri de atunci nu prea am. Știu însă cum arată viața noastră imediat după decembrie `89 și știu cum au trăit părinții mei pe vremea dictaturii comuniste. De exemplu, îmi amintesc că mama mea se bucura de fiecare dată când vedea banane în magazine la ani buni după Revoluție. Era o reacție firească la faptul că ani de zile nu putuse să mănânce banane – erau de negăsit în magazinele noastre. La fel, sute și mii de astfel de produse de toate felurile (de la Coca Cola și ciocolată până la filme sau muzică). Read More

Dragă Ioana,

Îți scriu aceste rânduri ca un răspuns. Este un răspuns la o întrebare pe care încă nu mi-ai pus-o, dar poate  o să mi-o pui: ce s-a întâmplat în decembrie 2017? Pentru mine, luna decembrie a fost mereu un prilej de bucurii: familia se reunea și sărbătoream Nașterea Domnului alături de copiii, părinții, bunicii, frații și surorile noastre. Așa cum știi, mulți dintre înaintașii noștri au fost preoți și învățători. Read More

Măcar puțin…

Mami, de ce vorbesc copiii în somn?

 Puiule, în visul lor vin zânele și ei vorbesc cu ele. Iar atunci când zânele cântă, copiii râd în somn.

 Și eu am râs vreodată în timp ce dormeam?

 O, sigur că da. Mai ales atunci când ai fost mică. Râdeai cu toată gurița ta, iar acum, când ești mare, cred că zânele îți cântă, pentru că noaptea te acopăr și te văd zâmbind.

…si puiul adoarme. Read More

Copile scump

Ai în ochi toată speranța și întreaga puritate a lumii tale. Tu păstrează-le cât mai neîntinate și dă-le mai departe celor ce-ți vor urma. De fapt, tu ai o lume în tine, dar și după tine. Lumea în care ai să te bucuri, dar vei și plânge, în care îți doresc să rămâi cât mai om, pentru că ea nu-ți aparține, nu e nici a ta, nici a noastră, e a celor cărora trebuie să o lași apoi, așa cum mă străduiesc eu să ți-o las ție și celor ca tine, mici și plăpânzi. Și totuși puternici și tari prin iubire și ingenuitate. Fă ca lumea pe care o vei oferi tu mai departe să fie cât mai bună. Read More

Copilul pământului

Îți scriu acum la 26 de ani, 2 ani mai târziu după ce promiteam că nu o să te am și că nu sunt menită să procreez și doi ani mai devreme probabil, de la momentul în care o să te țin în brațe prima dată și o să îmi găsesc locul în lume. Știu demult că tu ești ceea ce caut, însă toate exemplele proaste ale vieții, toate greutățile și tot rău din jur mă împiedică să strig lucrul ăsta, încât să mă audă o lume întreagă. Read More

Pentru cei care se simt copii

De-ar fi să-ţi dau sfat, ar fi doar unul, să faci ce simţi trecând prin raţiune, să pui mintea şi inima pe acelaşi taler.

Şi atunci ai şti fără să-ţi zică nimeni ce-i de făcut, ce să vorbeşti şi când. Uităm că putem trăi în cea mai bună dintre lumi dacă ştim să întindem mâna când simţim să o facem, că putem zâmbi când ne e greu, că mereu există speranţă şi că putem oricând să o luăm de la capăt. Uităm că fericirea e o stare care trăieşte în noi şi alegerea stării ține de cei ce ne înconjoară, de experienţa de viaţă, dar mai ales de sensibilitatea noastră. Read More

Daruri de Crăciun

Copil drag, încă nu ne-am cunoscut și probabil vor mai trece câțiva ani până la întâlnirea noastră. Nu ți-am auzit încă primul plânset, primul râset. Nu mi-ai oferit încă emoțiile părintești, care sunt incomparabile cu orice pe această lume.

Dar indiferent când ne vom cunoaște, știu ca vei da noi culori vieții mele. Lucru pentru care iți mulțumesc din suflet încă de pe acum. Îți doresc să ai parte de o viață măcar atât de fericită precum cea pe care am avut-o eu. Să crești cu incredere în tine și în ceilalți, să te iubești pe tine și pe cei care te înconjoară. Să primești și să dai emoție, pentru că asta ne face oameni. Read More

Scrisoare pentru cei mai buni

Invariabil Crăciunul era alături de bunicii mei de la Rădăuți. La 30 de minute de Suceava cu mașina. Acolo era fericirea mea. De acolo îmi vin cele mai frumoase și dragi amintiri. Cu un bunic ce ma purta pe Alinspate, pe umeri, prefăcându-se că este cel mai frumos ponei doar ca eu să fiu fericită sau cu o bunică ce așeza sub brad jucării și dulciuri la care poftisem un an întreg fără să am însă acces la ele în timp ce eu dormeam, visând la Moș Crăciun. Tot acolo am descoperit de fapt că Moș Crăciun este o poveste, una în care nu am încetat să cred nici acum…. Read More

Moștenirea ce ți-o las, fiule, e Iubirea

Moștenirea ce ți-o las, fiule, e Iubirea

Într-un noiembrie friguros de 2016 te-ai născut cu aproape prețul vieții mamei tale. Ambii puteați să muriți, dar ați supraviețuit. Credința că Dumnezeu nu ne va lăsa, când un grup de medici s-a arătat neputincios în aducerea ta pe lume, ne-a întărit până în final. Read More

Fetița mea cea mică…

Fetița mea cea mică…

…de-acuma lui tăticu’ de moarte nu-i e frică. Așa își încheia bunicul tău o poezie scurtă, stângace, dar incredibil de frumoasă, scrisă la nașterea mea.

Oricât de mult mi-aș fi dorit să îți las și eu, de pe atunci un mesaj, nu mi-a ieșit. Erai un miracol în brațele mele, iar în fața miracolelor oamenii sunt uneori atât de fascinați încât le este tare tare greu să își mai găsească prin vreun colț de suflet, cuvintele. Read More