Scrisori de la voi

Crăciunul meu e în fiecare zi

Merg spre casă. Sau mai bine zis, alerg. Cumva, în ultimii ani, viața mea a devenit o fugă continuă. Între job, la care nu pot renunța pentru că îmi place prea mult ce fac și…fetițele mele. Nu aș vrea să le răpesc bucuria de a pluti în pași de dans sau de a cânta pe scenă. Așa că fac pariuri cu timpul, iar orele mele de gimnastică se desfășoară între școală, job, ore de balet și canto. Read More

Tu să nu fii…

Nici nu am simțit când m-am schimbat și când mi-am dat seama că nu mai este despre mine. Nici despre tine, pui de om nu este. Ci despre ce reușești să creezi în jurul tău.

Este iarăși perioada anului în care lumea vrea să fie bună, să pară fericită, să uite pentru o secundă de ce e rău și să privească cu licăr de speranță pentru o clipă. Ca apoi totul să revină la normal. Read More

O să fiu acolo..

Cred că scrisoarea asta este despre mine. Dar, oare, nu este întotdeauna despre noi atunci când vorbim despre copiii noștri, sau despre copiii copiilor noștri?

Ca mamă sau ca tată faci tot ce e cu putință pentru ca al tău copil să trăiască mai mult decât ai trăit tu, să se teamă mai puțin decât te-ai temut tu, să iubească mai sincer și mai lipsit de prejudecăți decât ai făcut-o tu, să aleagă mai hotărât și cu mai puține remușcări decât ai făcut-o tu. Read More

O poveste despre trecut pentru copilul de mâine

Acum mulți ani, într-un decembrie la fel ca acesta, părinții noștri au ieșit pe străzile marilor orașe ale țării pentru a-și câștiga libertatea. Deși născuți în regimul comunist, ei au înțeles atunci că au datoria morală să le lase copiilor lor o Românie liberă. Prinși într-o lume a deznădejdii, părinții noștri au învățat din lecțiile dure de viață ale părinților și bunicilor lor, care deși au avut șansa să trăiască într-o altfel de țară, peste noapte visul lor se sfârșise. Comunismul le-a luat tot: tinerețe, familie, iar pentru mulți dintre ei chiar viața. Comunismul a fost într-adevăr una dintre cele mai mari drame ale lumii de ieri, o lume pe care noi încă nu am înțeles-o pe deplin. Read More

Dragă Leon,

Am primit invitația să-ți scriu o scrisoare publică și… e greu să încep. Nu pentru că nu aș avea foarte multe să îți spun, ci pentru că nu știu cu care dintre ele să încep.

Aș vrea să îți mulțumesc pentru că ne-ai ales pe noi ca părinți. Nu știu exact cum funcționează, cum își aleg copiii părinții (eu așa cred că se întâmplă, sau cel puțin așa îmi place să cred), dar tare mă bucur că ai venit în viețile noastre. Așa cum îți spune moșul: Extraterestrule, de unde ai venit tu, să ne faci viețile frumoase?

De când ai venit în viețile noastre, iubim mai mult. Cu toții. Este incredibil ce resurse de iubire aveam, și de care nu aveam habar — înainte de a te cunoaște! Suntem mai fericiți, mai veseli, cu inima mai deschisă, de când ne vine să te ținem mereu în brațe, să te pupăm non-stop pe obrăjorii tăi bucălați și puțin recișori. Și care miros a migdale și a dragoste.

De când ai venit, nu prea mai avem timp să muncim, așa… în ritmul nostru nebun. Și îți mulțumesc că ne obligi să venim la 6 acasă, să ne oprim din iureș și să petrecem câteva ore împreună, în fiecare zi. Că ne obligi să fim și oameni, să ne amintim de copilărie. Nu numai de task-uri, proiecte, deadline-uri, trafic și toate celelalte care ne fac să ne apară riduri. Tu ne provoci riduri de la râs. Și ne amintești să dansăm prin casă. 🙂

Tu ne înveți să nu renunțăm niciodată. De la tine am învățat perseverența, cu adevărat. Dacă un omuleț de un anișor și ceva poate să cadă și să se ridice de zeci de ori pe zi, chiar dacă se lovește și face cucuie și vânătăi, atunci și noi putem. Dacă tu poți să zici “op’-așaaaa!” de fiecare dată când te ridici, și să o iei la goană cu aceeași viteză, după ce cazi, e clar că avem muuulte de învățat de la tine.

Te admir și te iubesc pentru că nu ești ranchiunos. Cu toate că eu cred că ai avea multe motive să te superi pe noi, tu nu o faci. Mai mult, chiar dacă te superi (când plecăm dimineața și vrei să “ma’ staaaii”), când ne revedem, ești cel mai bucuros copil când ne vezi și alergi să ne sari în brațe. Este cea mai frumoasă primire pe care am putea-o visa, după o zi plină la birou!

Înainte să te naști, mi-era teamă că poate nu vei fi frumos. Ce naivă am fost! Nu știam că nu aveai cum să fii decât cel mai frumos copil din lume, pentru mine! Ești toată viața mea, îmi îmbogățești viața! Inclusiv când îmi arunci ceasul sau telefonul în toaletă 😀

***

Ești perfect, și sper să rămâi așa.

Să rămâi mereu optimist, să nu renunți când îți propui ceva, chiar dacă ceilalți vor încerca să te oprească. Ei nu sunt în locul tău și nu vor ști niciodată care sunt adevăratele tale motivații. Ceilalți nu înțeleg. Iar ceea ce nu înțeleg, necunoscutul, îi sperie. Pe ceilalți îi sperie oamenii curajoși, pentru că majoritatea nu sunt astfel. Iar să fii curajos nu înseamnă să nu-ți fie frică, ci să știi să-ți înfrunți fricile pe care le ai.

Să rămâi mereu vesel, oamenii veseli sunt mai iubiți de ceilalți și sunt mai frumoși. Iar oamenii frumoși au mai mult succes în viață. Tu ești deja frumos și vesel, trebuie doar să rămâi așa. Când zâmbești, soluțiile la probleme vin mai ușor. Dacă te încrunți în schimb, ți se va părea că sunt probleme și acolo unde nu vor fi.

Să crezi mereu în oameni. Nu toți vor merita încrederea ta, iar unii îți vor zdrobi inima. Totuși, așa vei învăța iubirea și îi vei deosebi pe cei care vor merita dragostea ta.

Învață de la fiecare om pe care îl întâlnești, chiar dacă nu pare a fi un om bun. De fapt, învață cu fiecare ocazie pe care o ai. Din viață, din întâmplări și de la oameni. Vei deveni mai înțelept, vei descoperi lecții despre “cum să…” și lecții despre “cum să nu…”. Acestea din urmă vor fi probabil mai dure(roase), dar vor fi la fel de prețioase ca și celelalte.

Să rămâi mereu CURIOS. Nicolae Iorga a spus că “Curiozitatea este o calitate a omului inteligent”. Să vrei mereu să știi mai mult, să faci mai bine, să fii mai bun. Decât tine, nu decât ceilalți.

Mereu, compară-te numai cu tine însuți, cel de ieri, și propune-ți ca tu, cel de mâine, să fii mai bun ca cel de azi. Nu te compara cu ceilalți niciodată, nici la grădiniță, nici la școală, nici mai târziu, în viață. Doar așa vei evolua și doar așa vei evita să îți dorești lucruri efemere sau care nu reprezintă de fapt valorile altora. Află ceea ce te pasionează și fă acel lucru, indiferent ce voi spune eu, tati sau oricine altcineva, care nu ești tu.

Să fii fericit, este cea mai dragă dorință pentru tine! Fii tu însuți, este singurul lucru care va conta!

Corina Cimpoca este fondator al MKOR Consulting.

 

O poveste cu banane

Fac parte din ultimele generații de români care s-au născut pe vremea comunismului. La Revoluție aveam un an și nouă luni, deci amintiri de atunci nu prea am. Știu însă cum arată viața noastră imediat după decembrie `89 și știu cum au trăit părinții mei pe vremea dictaturii comuniste. De exemplu, îmi amintesc că mama mea se bucura de fiecare dată când vedea banane în magazine la ani buni după Revoluție. Era o reacție firească la faptul că ani de zile nu putuse să mănânce banane – erau de negăsit în magazinele noastre. La fel, sute și mii de astfel de produse de toate felurile (de la Coca Cola și ciocolată până la filme sau muzică). Read More

Dragă Ioana,

Îți scriu aceste rânduri ca un răspuns. Este un răspuns la o întrebare pe care încă nu mi-ai pus-o, dar poate  o să mi-o pui: ce s-a întâmplat în decembrie 2017? Pentru mine, luna decembrie a fost mereu un prilej de bucurii: familia se reunea și sărbătoream Nașterea Domnului alături de copiii, părinții, bunicii, frații și surorile noastre. Așa cum știi, mulți dintre înaintașii noștri au fost preoți și învățători. Read More

Măcar puțin…

Mami, de ce vorbesc copiii în somn?

 Puiule, în visul lor vin zânele și ei vorbesc cu ele. Iar atunci când zânele cântă, copiii râd în somn.

 Și eu am râs vreodată în timp ce dormeam?

 O, sigur că da. Mai ales atunci când ai fost mică. Râdeai cu toată gurița ta, iar acum, când ești mare, cred că zânele îți cântă, pentru că noaptea te acopăr și te văd zâmbind.

…si puiul adoarme. Read More