Îți scriu acum la 26 de ani, 2 ani mai târziu după ce promiteam că nu o să te am și că nu sunt menită să procreez și doi ani mai devreme probabil, de la momentul în care o să te țin în brațe prima dată și o să îmi găsesc locul în lume. Știu demult că tu ești ceea ce caut, însă toate exemplele proaste ale vieții, toate greutățile și tot rău din jur mă împiedică să strig lucrul ăsta, încât să mă audă o lume întreagă.

Te plănuiesc, știu că o să te numești Gloria și precum și numele, o să fii ceva măreț. Știu că o să fii o luptătoare a dreptății, că o să te dăruiești pentru ceilalți mai mult decât pentru tine însăți și că o să iubești să mă contrazici. Așa o să te cresc. Asta e sămânța pe care vreau să o sădesc. Vreau să ai curajul pe care eu nu îl am, vreau să ai vocea pe care eu nu o am și vreau să crezi în tot ce e drept pentru tine.

Cu privire la lumea în care o să te naști, încă lucrez la ea. Eu și mulți alții ca tine. Ieșim în stradă să apărăm dreptatea, ne folosim pauzele de la birou să semnăm petiții, umplem weekend-urile cu târguri caritabile și ne îngropam frustrările în idei de viitor. Asta îți pregătesc eu ție. Poate nu e mult, dar sper că unde-s mulți, puterea crește și că mai sunt alții ca mine.

Voiam să îți zic că îți pregătesc și o pădure, o grădină și o casă. Așa doar, ca să ai loc unde să râzi, să strigi, să plângi, să mă contrazici și să îți creezi propria lume. Bunica îți pregătește o bibliotecă (să știi că nici eu nu am citit romanele siropoase, rămâne secretul nostru). Bunicul îți pregătește doza de bunătate cu care m-a încărcat și pe mine. Și probabil și un cric să te învețe să îți faci singură pana la mașină.

Din păcate, fără să vreau, sunt zile în care îți pregătesc și o lume în care se înjură la volan, la coadă la magazine sau în benzinărie. Încerc să o șterg până apari tu. Îți promit că o să încerc.


Dana Sălățioan are 26 de ani și se descrie drept o corporatistă cu visuri de freelancer, dar prea puțin curaj pentru a pune în practică acest lucru. Ardeleancă până în măduva oaselor.