Uneori trec 20, alteori 28, alteori mai mulți ani până când înțelegem. Toate lecțiile de parenting, toate sfaturile primite, de multe ori pălesc în fața vieții și a experienței ei. Am învățat singur cum stă treaba cu viața, de la primii prieteni imaginari, la primele dezamăgiri, fericiri și primele măști căzute. Aștepți ca viața să fie într-un fel, uneori o pozezi și arată perfect, dar în interior te golești. Nu-ți voi spune să nu o faci niciodată, aș fi naiv. Să o faci. Să trăiești dezamăgiri, să trăiești greșit și să te ridici, să primești și să dai, să fii egoistă și să fii altruistă. Niciun cuvânt pe care ți-l voi spune eu acum nu te va feri de viață. Și fii fără grijă, nici eu nu o voi face.

“And for all the roads you followed. And for all you did not find. And for all the things you had to leave behind. I am the way. I am the light. I am the dark inside the night”. Caută piesa asta la momentul potrivit. Tatăl tău a revăzut lumina ascultând-o. Iar acum îți scrie cuvintele astea privind lumina bradului care fusese stins.

Eu am învățat de la viață că niciun drum sigur nu duce acolo unde te aștepți. Am crezut și apoi am realizat că, uitându-mă în oglindă, uitasem de mine, cu defectele mele, cu lucrurile bune și cu cele rele. Și e cel mai dureros moment în viață, să nu mai știi cine ești, să nu înțelegi. Să te întrebi. Era o seară ca asta în care-ți scriu. Și 336 de luni de viață mi-au trecut prin minte.

Mi-am adus aminte de copilul care vorbea mult și era curios. Și care, din motive care și azi îmi rămân în totalitate necunoscute, nu a mai vorbit decât cu foarte puțini oameni timp de mai bine de 10 ani, până la 14 ani. Da, tatăl tău s-a închis toată copilăria lui. Efectele acelor ani se văd și acum, dar mai discret. Uneori evit adresările directe și să-i spun cuiva pe nume. E ciudat cum un om care a pornit așa a devenit jurnalist. Mi-a luat mult până să înțeleg efectele acelor ani. Nu-ți promit nimic, doar întoarce-te de fiecare dată în timp și analizează-ți momentele. Vei înțelege mai multe despre tine.

Ignoră-ne uneori. Mi-am adus aminte de copilul pus între părinți care se certau. Mi-am adus aminte cum mă duceam în cameră și mă jucam singur. Am sărit cu schiurile imaginar, am făcut schi fond imaginar sau am jucat tenis. Mi-am adus aminte că-mi doream liniștea. Că școala era scăparea mea, pentru că acolo eram doar eu. Mi-am amintit că-mi doream să plec de acasă cât mai rapid. Poate de asta am plecat la București, ca să fiu singur. Nu mi-am dat seama că singurătatea e grea și doare. Dar am învățat un lucru de dat mai departe: să nu fiu așa. Să nu pun un copil în mijlocul certurilor. Să nu îl izolez. Și să-l întreb dacă e bine. Să-i vorbesc despre el, nu despre mine. Să nu-i transmit frustrările mele. Nu știu să te învăț decât ceea ce am priceput și eu. Mai departe e responsabilitatea ta.

La fel, mi-am adus aminte de cât de mult au contat cărțile și filmele pentru mine. Și chiar dacă le-am descoperit atunci când singurătatea pusese stăpânire pe mine și camera era prea goală, au fost un ajutor. Am devenit mai bun, mai deștept. Ele nu sunt doar un concept perpetuat de-a lungul anilor. Nu. Citește, uită-te, fii curioasă. De multe ori curiozitatea te va ajuta în viață mai mult decât o va face orice. Îți voi citi primele cărți și-ți voi arăta primele filme. Te voi lăsa să descoperi, aș vrea să dezbatem împreună. Tu, mama ta și cu mine. Să ai încredere în ea acolo unde nu ai în mine, să vorbești cu ea, acolo unde poate eu nu înțeleg.

Life is a changin’. Unde erai anul trecut se poate schimba rapid. Unde credeai că te va duce viața, poate să nu mai existe și să fie mai bine. Nu te bloca în cutiuțe mici. Nimic nu-ți garantează mâine.

Invață și, nu în ultimul rând, nu lăsa pe nimeni să-ți ia încrederea. Nu lăsa pe nimeni să-ți spună că ești greșită. Iartă, cere-ți iertare, fii mai bună mereu, dar uită-te în oglindă și joacă în meciul tău, nu în viața altora. Nu te lipi visurilor altora decât dacă vei crede în ele cu adevărat. Visurile tale sunt cele mai valoroase. În momentul când vei deschide ochii și vei simți că îți trăiești cu adevărat viața dorită, sinceră, fără să te oprești din gând din dorința altora, atunci vei fi liberă.

Eu sunt un om care-ți scrie din fața unui brad de Crăciun. Îți scrie un om cu frici și curaj. Îți scrie cel care te va ține de mâna dacă-ți va fi greu și te va privi cu atenție, dar de la distanța libertății tale, în timp ce-ți construiești viața. Nu ești obligată de nimic să reconstruiești greșelile noastre sau să nu le repeți. Viața e a ta.

 

“And all I ask of you is Believe”.