Fetița mea cea mică…

…de-acuma lui tăticu’ de moarte nu-i e frică. Așa își încheia bunicul tău o poezie scurtă, stângace, dar incredibil de frumoasă, scrisă la nașterea mea.

Oricât de mult mi-aș fi dorit să îți las și eu, de pe atunci un mesaj, nu mi-a ieșit. Erai un miracol în brațele mele, iar în fața miracolelor oamenii sunt uneori atât de fascinați încât le este tare tare greu să își mai găsească prin vreun colț de suflet, cuvintele.

Am așteptat multă vreme să înțeleg cum e să nu îți mai fie frică de nimic. Sau cum poate un pui de om (al meu) să îmi crească aripi mie, adult în toată firea. Dar a făcut-o peste noapte fără să îmi explice vraja, lăsându-mi doar efectele și privirea mai semeață ca oricând.

Îți mulțumesc, minunea mea. Că m-ai ales, că ne-ai ales, că te lași iubită și ai învățat darul ăsta atât de ușor: să iubești înapoi. M-am sucit de atâtea ori căutându-mi scuza perfectă pentru care încă nu sunt pregătită să fiu mama pe care o meriți, am dat de atâtea ori vina pe timp (sau mai exact pe lipsa lui), pe o lume urâtă în care te aduc sau pe ce aș fi putut proiecta asupra ta, în mod nedrept, din cele netrăite de mine la timpul lor. Norocul meu că ai avut răbdare să mă fac om mare. 😊

Și uite, că veni vorba despre oameni, să nu uiți niciodată să fii unul. Cu tot ce înseamnă asta. Cu iubire, cu furie, speranță, deznădejde, cu greșeli și defecte, cu nebunie, copilărie și încleștare. Cu pasiune și lene, cu ambiție și dormit până târziu, cu burzuluit la reguli și așteptat cuminte pentru lucrurile pe care le câștigi sau meriți, nu cele despre care crezi că ți se cuvin.

Nu suntem aici să ducem o viață perfectă, nici să fim lăudați de orice gură vorbăreață, nici să jucăm după regulile altora sau să alegem calea ușoară. Lasă-i să-ți ia orice, fetița mea, dar nu îi lăsa să te convingă că visurile lor sunt ceea ce trebuie să îți dorești tu. Nici măcar atunci când încerc eu sau tatăl tău, involuntar adesea, să îți protejăm sufletul de întâlnirea cu răul.

O să ne supărăm că ești încăpățânată și independentă (și dacă am uita o secundă că îți suntem părinți, asta ar fi mai mult decât admirabil), o să stăm îmbufnați câteva zile, iar apoi o să ne treacă. O să te iubim și ținem de mână chiar și când nu suntem de acord cu tine. Nu uita că indiferent pentu cine le faci, compromisurile sunt cele cu care doar tu vei trăi o viață întreagă, nu cei de la care te aștepți să fie recunoscători pentru asta. De aceea, micuța mea, rămâi acolo unde simți că merită să rămâi, cu cei care te lasă să fii tu, fără măști și roluri pe care doar ei le pretind. Alege curajos ce te împlinește și te face, întâi de toate, fericită. Egoismul nu e atât de rău precum se spune. Nu când în joc e liniștea cu care pui capul pe pernă, în fiecare seară.

Să nu uiți să greșești, iubita mea. Să nu uiți să îți julești pielea afară la joacă (chiar și după ce ai trecut de prima tinerețe), să nu uiți să crezi în miracole (doar tu însăți ești unul, am stabilit asta deja), să nu duci lupte care nu sunt ale tale, dar să nu îți fie teamă să “te iei cu oricine de gât” pentru lucrurile în care crezi. Pentru că ai trecut pe aici ca să lași ceva în urma ta.

Altfel, lumea va rămâne, așa cum credeam cândva – urâtă, omițând naiv că lumea nu e un concept independent, ci este câte puțin din fiecare dintre noi. Lumea mea e frumoasă. Lumea ta, atunci când ai să vii, e universul întreg. Fă-l să strălucească 😊

De-acuma lui mămica, de moarte nu-i e frică…

Raluca Mateiu este CEO al InternetCorp, publisherul wall-street.ro, kudika.ro, 9am.ro și start-up.ro.