Acum mulți ani, într-un decembrie la fel ca acesta, părinții noștri au ieșit pe străzile marilor orașe ale țării pentru a-și câștiga libertatea. Deși născuți în regimul comunist, ei au înțeles atunci că au datoria morală să le lase copiilor lor o Românie liberă. Prinși într-o lume a deznădejdii, părinții noștri au învățat din lecțiile dure de viață ale părinților și bunicilor lor, care deși au avut șansa să trăiască într-o altfel de țară, peste noapte visul lor se sfârșise. Comunismul le-a luat tot: tinerețe, familie, iar pentru mulți dintre ei chiar viața. Comunismul a fost într-adevăr una dintre cele mai mari drame ale lumii de ieri, o lume pe care noi încă nu am înțeles-o pe deplin.

Privați de avantajele unor granițe deschise, părinții noștri au conștientizat în acel decembrie 1989 că schimbarea trebuie să plece de la ei. Convingerea lor a fost că România pe care o lăsă moștenire copiilor lor trebuie să fie demnă și frumoasă. Vorbele Regelui Mihai de la Radio Europa Liberă le-a dat curajul și încrederea că viața lor se va schimba în bine. Aveau nevoie de o speranță, iar ea a fost întruchipată într-un rege pe care nu îl cunoscuseră, dar pe care știau că nu greșesc așteptându-l să se întoarcă. Poate că soarta nu a fost dreaptă cu ei sau cu Regele pe care îl așteptaseră după 1989, dar au reușit să ne câștige nouă, copiilor lor, libertatea. Acesta a fost testamentul lor nescris pentru noi.

Eu sunt un copil crescut în libertatea câștigată de părinții mei. Pentru mine, la fel ca pentru mulți alții de vârsta mea, libertatea am primit-o de-a gata, fără să mă întreb de ce am dreptul la ea, doar am știut că mi se cuvine să spun ce gândesc și ce simt. Noi am fost prima generație care am beneficiat în totalitate de avantajele unei lumi libere. Pentru noi, granițele virtuale și reale s-au deschis în totalitate. Lumea ni se părea dintr-o dată fără sfârșit. Noi am dus speranțele părinților noștri mai departe. Dar tot noi am primit și responsabilitatea să clădim un viitor mai bun pentru voi, cei de mâine.

Cu toate acestea, puțini dintre noi s-au gândit care a fost prețul libertății de care ne bucurăm. Nu ne-am înțeles atât de bine trecutul și ce semnificație are el pentru prezentul și viitorul nostru. Acum începem să ne dăm seama de importanța lui. Suntem nevoiți.

Eu am crescut cu poveștile tatălui meu despre trecutul acestei țări. Am învățat că România a avut și perioade de bune, dar și multe perioade de cumpănă și regres, așa cum a fost comunismul. Astfel că, pasiunea pentru poveștile oamenilor de altădată m-au condus aproape natural spre aflarea adevărului istoric. Printre miile de pagini ale dosarelor de arhivă, am descoperit că destinele generațiilor de dinaintea mea au fost frânte. Am aflat că lumea comunismului a însemnat tristețe și durere, dar că din aceste sentimente și emoții s-au născut eroi. Acești eroi i-au făcut pe părinții mei să reziste unei lumi negre. Am înțeles atunci că am o responsabilitate să le fac poveștile acestor eroi cunoscute și pentru tine.

Îți scriu aceste rânduri sperând că vei duce mai departe responsabilitatea pentru adevăr. Pentru noi, cei de azi, a venit din nou vremea să luptăm pentru idealurile noastre. Ne căutăm și noi eroii. Libertatea și valorile nu ne mai vin de-a gata azi, trebuie să ni le câștigăm. Abia acum am înțeles sacrificiul celor din trecut. Dar pentru tine, sunt responsabilă să dau mai departe o Românie mai bună ca cea pe care mi-au dat-o mie părinții mei mai ieri. Cunoașterea trecutului te va face să fii mai atent la prezentul tău. Tu faci parte dintr-o generație neatinsă de trecut, astfel că vei reuși să te uiți altfel la aceste vremuri și să înțelegi că libertatea trebuie tot apărată tot timpul.

Adelina Țînțariu  este membră a Fundatiei C.A.E.S.A.R din mai 2015 si a fost director general adjunct al IICCMER.